Cine este Tirul din cartea lui Ezechiel si cartea lui Isaia?

Isaia 23:1-18.
1.Prorocie împotriva Tirului. "Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta."
2. "Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, care străbăteau marea!
3. Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul râului, aduse pe ape mari, aşa că el era târgul neamurilor."
4. "Ruşinează-te Sidoane! căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: ,Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete."
5. Când vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului,
6. şi vor zice: "Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!
7. Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obârşie veche, şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.
8. Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voievozi, şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ?
9. Domnul oştirilor a luat această hotărâre, ca să ruşineze mândria a tot ce străluceşte, şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului:
10. ,Străbate-ţi ţara, ca Nilul, nici un brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug!
11. Domnul Şi-a întins mâna asupra mării; a făcut să tremure împărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului,
12. şi a zis: ,De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.
13. Iată pe Haldei, care nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei, cărora Asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărâmături."
14. "Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită."
15. În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întâmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cântecul:
16. "Ia harfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine."
17. Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, şi se va întoarce iarăşi la câştigul lui; va avea legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului;
18. dar câştigul şi plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse nici păstrate; ci câştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelşugată şi haine strălucite."

Ezechiel 27:1-36
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Şi tu, fiul omului, rosteşte această cântare de jale asupra Tirului!
3. Spune Tirului: ,Tu, care stai pe malul mării, şi faci negoţ cu popoarele unui mare număr de ostroave, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Tirule, tu ziceai: ,Eu sunt de o desăvârşită frumuseţe!'
4. Ţinutul tău este în inima mărilor, şi cei ce te-au zidit te-au făcut desăvârşit de frumos.
5. Cu chiparoşi din Senir ţi-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ţi ridice catargurile;
6. lopeţile ţi le-au făcut din stejari de Basan, şi laviţele cu fildeş prins în cimişir, adus din ostroavele Chitim.
7. Pânzele care-ţi slujeau ca steag erau de in subţire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră şi roşie, din ostroavele Elişei.
8. Locuitorii Sidonului şi Arvadului îţi erau vâslaşi, şi cei mai înţelepţi din mijlocul tău, Tirule, îţi erau cârmaci.
9. Bătrânii Ghebalului şi lucrătorii lui iscusiţi erau la tine, şi-ţi dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine.
10. Cei din Persia, din Lud şi din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei îşi spânzurau în tine scutul şi coiful, şi-ţi dădeau strălucire.
11. Cei din Arvad îţi umpleau zidurile cu războinicii tăi, şi oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei îşi atârnau pavezele pe toate zidurile tale, şi-ţi desăvârşeau astfel frumuseţea.
12. Cei din Tars făceau negoţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belşug. Veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi cu plumb.
13. Iavanul, Tubalul şi Meşecul făceau negoţ cu tine; dădeau robi şi unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale.
14. Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreţi şi catâri.
15. Cei din Dedan făceau negoţ cu tine; negoţul multor ostroave trecea prin mâinile tale; îţi aduceau ca bir coarne de fildeş şi de abanos.
16. Siria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la târgul tău cu smarald, purpură, şi materii pestriţe cu in subţire, mărgean şi agat.
17. Iuda şi ţara lui Israel făceau negoţ cu tine; îţi dădeau grâu de Minit, turte, miere, untdelemn şi leac alinător, în schimbul mărfurilor tale.
18. Damascul făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe care le aveai din belşug; îţi dădea vin din Helbon şi lână albă.
19. Vedanul şi Iavanul, de la Uzal, veneau la târgul tău; fier lucrat, casie şi trestie mirositoare, erau schimbate cu tine.
20. Dedanul făcea negoţ cu tine cu învelitori de pus pe cal.
21. Arabia şi toţi voievozii Chedarului erau negustorii tăi, şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.
22. Negustorii din Seba şi din Raema făceau negoţ cu tine; îţi plăteau cu cele mai bune miresme, cu pietre scumpe şi aur, mărfurile tale.
23. Haranul, Canehul şi Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoţ cu tine;
24. făceau negoţ cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră şi cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi de funii, sucite şi bine împletite, aduse la târgul tău.
25. Corăbiile din Tars îţi aduceau mărfurile pe mare; erai în culmea bogăţiei şi slavei, în inima mărilor! -
26. Vâslaşii tăi te duceau pe ape mari: dar un vânt de la răsărit te va sfărâma în inima mărilor!
27. Bogăţiile tale, târgurile tale şi mărfurile tale, marinarii şi cârmacii tăi, cei ce îţi dreg crăpăturile corăbiilor, şi cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toţi oamenii de război care sunt în tine, şi toată mulţimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuşi în inima mărilor, în ziua căderii tale.
28. Toate valurile mării se vor cutremura de ţipetele cârmacilor tăi!
29. Şi toţi vâslaşii, marinarii, toţi cârmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii şi vor păşi pe uscat.
30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Îşi vor arunca ţărână în cap şi se vor tăvăli în cenuşă.
31. Îşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor îmbrăca în saci, te vor plânge cu sufletul amărât, şi cu mâhnire mare.
32. În durerea lor, vor face un cântec de jale asupra ta, te vor boci, şi vor zice: "Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?"
33. Când ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, îmbogăţeai pe împăraţii pământului.
34. Acum însă eşti sfărâmat de mări, negoţul tău a pierit în adâncimea apelor, şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!
35. Toţi locuitorii ostroavelor stau înmărmuriţi din pricina ta, împăraţii lor stau cu părul vâlvoi de groază, şi le tremură faţa!
36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta! Eşti nimicit de tot, şi te-ai dus pentru totdeauna!"

Ezechiel 28:1-26
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Fiul omului, spune voievodului Tirului: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: ,Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor', măcar că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu.
3. Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;
4. prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale;
5. prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.
6. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu,
7. iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pângări frumuseţea.
8. Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor.
9. Vei mai zice tu atunci în faţa ucigaşului tău: ,Sunt Dumnezeu', măcar că eşti om şi nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?
10. Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu."
11. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
12. "Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.
13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
16. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.
18. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
19. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!"
20. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
21. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, şi proroceşte împotriva lui!
22. Spune: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Iată că am necaz pe tine, Sidonule, şi voi fi proslăvit în mijlocul tău; ca să se ştie că Eu sunt Domnul, când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui, şi când Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui.
23. Voi trimite ciuma în el, voi face să curgă sângele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui, ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-i lovească, şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.
24. Atunci el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înţeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toţi cei ce-l înconjoară şi-l dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeu."
25. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Când voi strânge iarăşi casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită, Îmi voi arăta în ea sfinţenia înaintea neamurilor, şi vor locui în ţara lor pe care am dat-o robului meu Iacov.
26. Vor locui liniştiţi în ea, vor zidi case şi vor sădi vii; da, vor locui liniştiţi în ea, când Îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor celor ce-i înconjoară şi-i dispreţuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor."

Tirul, una din vechile cetăţi antice, se va afla in centrul atenţiei noaste in cele ce urmează. Aflată pe coasta vestică a Mării Mediterane, in ţinutul Feniciei, era mandria locuitorilor acestei zone, unul dintre cele mai importante centre comerciale ale antichităţii erei precreştine. Marinari experimentaţi, vase construite cu mare meşteşug, comercianţi agitaţi pentru a-şi primi sau trimite mărfurile animau zilnic coasta insorită a Tirului. Ridicat in mileniul al III-lea I.Hr. şi emancipat foarte mult in sec. al XIV-lea I.Hr. sub tutela Sidonului, ajunge prin influenţa si puterea economică, să infiinţeze la randu-i colonii in Sicilia, Africa (vestita Cartagină a lui Hannibal) şi pană in Spania.Era alcătuit din Tirul Vechi, situat pe continent, şi Tirul Nou, zidit pe o insulă stancoasă cu o suprafaţă de vreo 140 de pogoane, la vreo jumătate de milă de ţărm. Tirul Nou avea două porturi, unul la miază-noapte şi unul la miază-zi. Din acestea Tirienii işi trimeteau flotele lor de corăbii pană in Atlantic, in Africa de Vest şi probabil Britania.Fenicienii vorbeau o limbă semitică. Religia juca un rol de frunte in viaţa lor. Principalul lor zeu era Melkarth (uneori numit Baal Mell-Kart), zeul patron al Tirului. Acesta a fost acel Baal căruia i se aducea inchinare de către Israel sub influenţa Izabelei. Ei se mai inchinau şi lui Aştoret şi altor divinităţi prin orgii de natura cea mai stricată.Iată că şi pentru această mandră cetate, ca şi pentru Babilon, Dumnezeu a făcut profeţii care s-au implinit cu mare exactitate. Astfel găsim cateva profeţii cu privire la Tir in cărţile profeţilor Isaia in cap. 23 şi Ezechiel de la cap. 26 la 29.
Nebucadneţar, impăratul Babilonului este cel care incepe seria de războaie impotriva Tirului (cca. 680 I. Hr.) ce vor măcina vestita cetate pană la dispariţia totală. Urmand distrugerea de către Nebucadneţar a cetăţii de pe continent, cuceriri succesive au redus mai departe mandra cetate. Tirul a devenit o parte a Imperiului Persan, deşi a păstrat o situaţie de parţială independenţă. Mai tarziu a fost stăpanit de Macedoneni, şi apoi de Romani.Sesizaţi sublinierile pe care le-am făcut in text şi anume că pietrele, lemnele şi chiar ţărana acestei cetăţi vor fi aruncate in mare, răzuite fiind pană va rămane doar o stancă goală. Nu avem o confirmare istorică dacă după indelungatul asediu de 13 ani al cetăţii, Nebucadneţar, haldeul, a făcut ceea ce este profetizat, dar este cunoscut că mai tarziu, cand Alexandru Macedon a asediat Noul Tir (332 I.Hr), a construit un drum dinspre continent către insulă şi a folosit pietrele şi molozul de la Vechiul Tir ca material pentru ea. Să observăm ca profeţia nu-l indică doar pe Nebucadneţar ca fiind nimicitorul cetăţii ci că o serie din cele mai nimicitoare popoare vor distruge total cetatea.Curând după ce a fost dată această profeţie, Nebucadneţar, împăratul Babilonului a asediat Tirul, a distrus cetatea şi a transformat în ruine clădirile lui. Dar profeţia cerea mai mult decât atât, ca lemnele, pietrele şi chiar praful Tirului să fie aruncate în mare, lăsând în urmă o stâncă goală pe care pescarii să-şi întindă plasele lor.
Timp de două secole şi jumătate după aceea, ruinele Tirului au rămas pe loc, ca o provocare a profeţiei. După aceea, din spre apus, a venit Alexandru cel Mare cu oştirile lui şi a atacat Tirul Nou, care fusese clădit pe o insulă cam la o jumătate de milă de la ţărm. Zidurile şi ruinele caselor şi palatelor vechiului Tir au fost folosite ca să fie construită o trecere între ţărm şi insulă. Cererea de material a fost atât de mare că au adunat până şi praful de pe loc pentru a construi pasajul. Din nou, exactitatea profeţiei a fost dovedită.
Dar profeţia mergea şi mai departe. Ea declara că Tirul nu va mai fi reconstruit niciodată. "Nu vei mai fi zidit la loc, căci Eu, Domnul am vorbit". Această provocare a stat în faţa lumii timp de două mii de ani şi încă o face. Reclădirea oraşului ar dovedi netemeinicia Bibliei, dar el nu a mai fost reclădit. Vorbind despre Tir, un călător modern zice: "Aşa cum este el acum şi cum a fost până acum, Tirul este martorul lui Dumnezeu; dacă ar fi mare, puternic şi populat, el ar fi mândria necredinciosului. Aşa ceva însă nu poate să se întâmple. Tirul nu se va ridica niciodată din praful lui ca să falsifice vocea profeţiei".
Prin apa clară a Mării Mediterane, coloanele scufundate şi alte părţi din clădirile antice pot fi văzute astăzi.
În cursul secolelor, nici un sceptic n-a îndrăznit să spună că profeţia aceasta nu este adevărată, fiindcă profeţia despre Tir s-a împlinit, aşa că toată lumea poate vedea. Chiar şi scepticul francez Volney ne spunea în cartea lui Călătorii (vol. II, p. 212) că a vizitat acest loc şi a observat pescari uscându-şi într-adevăr plasele pe stânci, întocmai aşa cum zisese profeţia Bibliei că vor face.
Dacă luăm in discuţie si profeţia lui Isaia, vom observa că acolo se vorbeşte despre o perioadă de 70 de ani, după care cetatea cucerită de babilonieni se va reface, şi intr-adevăr aşa s-a intamplat, astfel că in ea a reinflorit sub dominaţia persană ce a urmat Babilonului, avand chiar un statut de semiindependenţă. Insă, odată cu asedierea macedonenilor cetatea şi-a inceput vertiginosul declin. Cetatea continentală a fost distrusă şi, aşa cum aminteam, materialele de construcţie au fost aruncate in mare pentru a se construi o cale de acces pană la noul Tir care era construit pe insula din apropiere. Si acesta a fost distrus, iar astăzi locurile acestea nu mai amintesc nimic de vestigiile acestor cetăţi. Dacă in zonă există acum o localitate cu aproximativ 15 000 de locuitori, aceasta nu are nici o relevanţă pentru ceea ce a fost odată marea cetate a Tirului. Ruinele vechii cetăţi de fapt nici nu se văd. Civilizaţia fenicienilor din Tir nu mai există, exact aşa cum a fost profetizat: "nu vei mai fi niciodată"
Ca o ironie şi totodată o implinire profetică, şi astăzi, pe locurile golaşe ale stancilor de la ţărm, pescarii işi intind mrejele, iar in larg, spre insulă, incă mai stă mărturie a furiei cu care a fost nimicită cetatea, drumul acela construit din molozul cetăţii Tirului.
Profeţia aceasta are o semnificaţie mai largă decat strict legat de cetatea Tirului. Observaţi că textul biblic spune că impăratul Tirului şi chiar cetatea personificată şi-a atribuit autoritatea de Dumnezeu. Tocmai din cauza acestei semeţiri fără seamăn se dă veridictul pentru distrugere din partea lui Dumnezeu. Toţi comentatorii biblici cad de acord că profeţia lui Ezechiel are in vedere nu numai Tirul, ci şi pe satana. El este reprezentat de voievodul Tirului, şi se arată că poziţia privilegiată de heruvim ocrotitor a lui Dumnezeu, frumuseţea desăvarşită, l-au făcut să se ingamfe şi să creadă că i se cuvine să fie ca Dumnezeu.
Acest text biblic impreună cu cel din cap. 14 din Isaia ne descoperă cine este vrăjmaşul lui Dumnezeu, care a fost originea lui şi cum a inceput răzvrătirea faţă de Cel care l-a creat.
Regatele Tirului şi Babilonului s-au stins de tot, dar nu aşa ceva s-a întâmplat cu Egiptul. Prezicerea lui Dumnezeu era un declin continuu pentru el. Egiptul trebuia să continuie ca naţiune, dar nu mai avea să stăpânească peste alte naţiuni. Dimpotrivă, el însuşi avea să fie stăpânit de "străini".Această profeţie nu putea să fi fost rezultatul unor prevederi omeneşti, deoarece pe timpul lui Hristos, deci mai târziu cu şase sute de ani decât profeţia, Egiptul deabia fusese cucerit de legiunile Romei (în anul 30 în.Hr.) şi integrat în imperiul cazarilor.Dar de la timpul lui Hristos încoace, Egiptul a fost răvăşit de război, stăpânit de multe naţiuni, aşa încât puterea şi prestigiul lui nici nu pot fi comparate cu măreţia şi gloria lui în timpul faraonilor antici. Timp de multe secole, el a fost condus de "mâna străinilor", adică aşa cum prezisese Ezechiel.
Aici este un punct vital. Babilonul, Asiria, Tir şi alte naţiuni din zilele lui Ezechiel au fost distruse de tot, aşa cum profeţia zisese că vor fi.
Avem o veste bună, şi anume că satana va fi nimicit pentru totdeauna, la fel cum Tirul a fost distrus şi nu a mai fost niciodată reconstruit. Cel care ne aduce atata rău are zilele numărate. In curand Dumnezeu va pune capăt suferinţelor aduse de acesta şi va nimici pentru totdeauna pe cel care este originea răului. Aşa cum profeţia cu privire la Tir s-a implinit, la fel cuvantul care spune că satana şi răul vor fi nimiciţi este adevărat. Fiţi convinşi de aceasta!

Ezechiel 26:1-21
1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: ,Ha! Ha!' Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!"
3. de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!
4. Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna, şi o voi face o stâncă goală.
5. Va rămâne o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!
6. Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul."
7. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.
8. El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri, şi va ridica scutul împotriva ta.
9. Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui.
10. Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor, când va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită.
11. Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui, şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ.
12. Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.
13. Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale, şi nu se va mai auzi sunetul harfelor tale.
14. Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu."
15. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu despre Tir: "Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.
16. Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele, şi îşi leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, şi stau pe pământ; într-una tremură de groază, şi stau înmărmuriţi din pricina ta.
17. Ei fac o cântare de jale asupra ta, şi-ţi zic: "Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care băgau groaza în toţi cei dimprejur!
18. Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârşitul tău.
19. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul, şi când te vor acoperi apele cele mari,
20. te voi pogorî împreună cu cei ce se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adâncimile pământului, în singurătăţi veşnice, lângă cei ce s-au pogorât în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii.
21. Te voi nimici cu desăvârşire, şi nu vei mai fi; te vor căuta, şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu."
Despre Israel!
Acest popor al lui Dumnezeu din trecut s-a amestecat cu toate naţiunile timp de 3500 de ani, cu toate acestea ei au rămas totdeauna deosebiţi şi distincţi. În tot acest răstimp, multe alte naţiuni s-au ridicat, au rămas distincte pentru o vreme, apoi au dispărut în masa omenirii. N-avem nevoie decât să ne uităm la America, unde milioane s-au revărsat din alte ţări. Un grup de imigranţi poate să-şi păstreze naţionalitatea pentru o generaţie sau două, dar după aceea se pierde. Cu evreii nu este aşa. Ei se găsesc împrăştiaţi prin toate naţiunile, cum zisese profeţia că trebuie să fie; dar totdeauna şi oriunde, ei sunt un popor distinct. Ne gândim la profeţia din Numeri 23:9 care zice; "Un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri".Urmaşii lui Avraam au rezistat cu succes la multe dintre obiceiurile societăţii, la multe puteri persecutoare, cum şi la multe eforturi de a-i constrânge sau convinge să fie absorbiţi în cultura naţiunilor. Fără discuţie, ei sunt o dovadă răspândită în toată lumea despre profeţia divină. Aşa cum Moise a prezis, ei au fost "smulşi din ţara lor" şi împrăştiaţi pe pământ.