Tisha B’Av-O sarbatoare a Tristetii!

Tisha B’Av este cea mai tristă sărbătoare din calendarul evreiesc.
Tisha B’Av este o zi a plîngerii, prin care evreii comemorează distrugerea Primului şi al celui de-al Doilea Templu de la Ierusalim, de către armatele Babilonului, respectiv ale Romei.
Este o zi de post când comemorăm distrugerea Primului şi a celui de-al Doilea Templu. În această zi evreii credincioşi postesc şi se abţin de la plăcerile vieţii. A devenit de-a lungul timpului o zi de jale şi pentru alte nenorociri care s-au abătut asupra evreilor, de la Edictul de Expulzare a Evreilor din Anglia, în 1290 şi până la deportările în masă ale evreilor din Ghetoul din Varşovia.Primul Templu a fost distrus în anul 586 î.Hr, iar cel de-al Doilea Templu a fost distrus în anul 69 AD. Deşi nu se cunosc cu foarte mare exactitate datele exacte ale distrugerii celor două Temple, centrele vechi ale vieţii şi practicilor evreieşti, tradiţia fixează pentru acestea data de 9 a luni Av.
De-a lungul veacurilor mai multe nenorociri s-au înghesuit asupra evreilor în această zi, de la expulzarea acestora din Anglia şi Spania până la Holocaust.
Precedată de trei săptămâni de semi-jale, cele trei săptămâni comemorează asediul final asupra Ierusalimului, asediu ce a dus la distrugerea celui de-al Doilea Templu. Tradiţia susţine ca în timpul celor trei săptămâni să se oprească sărbătorile publice (precum nunţile), bărbaţii să nu se bărbierească în această perioadă. Ultimele 9 zile ale celor trei săptămâni, ce culminează cu Tisha B’Av, sunt zile de profundă jale, zile în care evreii tradiţionali nu mănâncă carne iar în ultima zi se abţin de la raporturi sexuale, nu folosesc parfumuri sau alte uleiuri, şi nu poartă nimic din piele. Megillat Eicha – Cartea Plângerilor lui Y’rm’yahu (Ieremia) şi alte cântece de jale – kinot sunt auzite în sinagogă.
Vizitele la cimitire reflectă starea de spirit a zilei. Tisha B’Av este o zi de multă jale iar în multe aspecte activităţile acestei zile oglindesc ceea ce se întâmplă şi de Yom Kippur. Interesant este că pînă şi la citirea şi studierea Torei apar interdicţii. Tora fiind sursa celei mai mari bucurii pentru poporul evreu, textele se reduc doar la acelea în care e vorba despre distrugerea Templului şi profeţiile despre reconstrucţia lui.